Gramofonul.

Iubesc lucrurile vechi. Lucrurile cu personalitate, care au străbătut timpul și au reușit să existe. Existentă atât de dorită și des refuzată de Timp. Este un ceva, un suflet ascuns, amintiri nespuse și imposibil de înțeles în lucrurile vechi. Imaginația zugrăvește scene cu înaintașii noștri citind această carte, ascultând acest disc vechi de gramofon, admirând această pictură. Dramele, bucuriile și întâmplările extraordinare la care au fost martore tăcute aceste relicve.

Gramofonul. Gramofonul meu. L-am salvat. L-am reparat. Și acum mă privește des și mă încântă cu muzica unei perioade demult apuse. O perioadă în care totul avea o valoare. Melodiile aveau o altă valoare și o altă semnificație. Și doritorul trebuia să „plătească” această valoare (expresia sună însă mai bine în limba engleza unde în „pay attention” cuvântul cheie este „pay”). Facilitatea vieții moderne era necunoscută. Cultura era plătită, cerea un preț, un sacrificiu, se autovaloriza fiind elitistă.

Acul de gramofon. Acul de gramofon spune o poveste demnă de gândit. Acul de gramofon este de unică folosință. Vei auzi melodia dorită. Dar atunci când vei sacrifica un ac de gramofon. Atunci când vei avea timp să acorzi atenția necesară melodiei. Atunci când, eliberat de hăituiala vieții cotidiene, îți vei acorda ție însuți o perioadă de liniște în care să te afunzi în muzică.

Arta, cultura au fost, sunt și vor fi elitiste. Dar nu în respingerea sau limitarea accesului ci în necesitatea de a te ridica pe tine la nivelul cerut de ele. Evoluție prin restricție. Facilitatea contemporanului în care lucrurile își pierd , prin multiplicare, prin gratuitate, valoarea intrinseca.

Ascultând o melodie fiind acolo. Acolo. În melodie.

 

( "Hambar" - seria Origini. Ulei/panza. Eliza Matica 2019)