Si aceasta este un semn - pe langa multe altele- pentru ascendentul cauzei. De fapt, lucrurile se petrec asa. Dupa ce corpul in urma unei boli indelungate este silit sa cedeze si sa ajunga intr-o asemenea stare de slabiciune si descompunere incat pielea , aproape uscata, pare ca a crescut pe oase, iar natura intestinelor pare a fi goala, lipsita de sange, sufletul se tine inca tare si nu permite incetarea din viata. Si nu numai aceasta este o dovada a prioritatii sufletului, ci si faptul ca pierderea mainilor, adesea cu brate cu tot, sau a picioarelor prin ardere sau prin amputare nu izbuteste sa stinga viata. Intr-o asemenea masura corpul nostru este dominat de latura sa sufleteasca.
... Exista bineinteles si cazuri in care, cu toate ca trupul ramine intact si nu are de suferit nici un neajuns, capacitatea de a ramine constient dispare, caci atunci cand atomii sufletului nu raman in calitatea lor de suport, faptul ca intreg corpul este inca intact nu mai serveste la nimic. Omul traieste atata vreme cat noi luam in considerare ca sufletul dureaza ca suport, aidoma unui element de legatura. Daca admitem ca ultima cauza primordiala a vietii este sufletul .. [...]
Diogenes din Oinoanda
sec II E.N.
http://newepicurean.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu