Dintr-un sondaj al BBC am aflat ca 52% dintre britanici cred in rai. Totodata, doar 32% cred in iad.
Aceasta diferenta ma pune pe ganduri. (Neavand acces la toate datele
studiul/sondajul ma intreb daca restul de 48% sunt atei sau agnostici ? Aceasta cifra
mi-ar reda sperantele legate de viitorul Europei).
Aparent 20% dintre
cei care cred in rai nu cred si in iad ceea ce ar duce la o simplificare
a vietii ( dpdv religios): nu conteaza ce faci, tot in rai ajungi caci
nu exista alt ceva. Fie o alta religie/schisma crestina apare, fie
hedonismul are deja 20% din populatie. Fie religiile nu au reusit sa
rezolve frica de moarte, singura explicatie/justificare a existentei
oricarei religii.
"Anxietatea de dezintegrare" ar spune Kohut.
Aceasta opinie imi aduce insa aminte de o foarte frumoasa poveste a lui
Borges, Discul. In care apare un obiect magic, Discul lui Odin, care are
o singura fata. Poveste scurta, meditatie lunga, merita citita.
Simpatica a fost abordarea cardinalului de Bernis (care
evident credea in ambele) care a afirmat ca ii place " paradisul pentru
climat si infernul pentru societatea aleasa". Nu, nu Mark Twain a spus
asta.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu