In cutia Pandorei.

"[...] Speranța este o dorință, dar nu orice dorință este o speranță. Care ar fi, în câmpul general al dorinței, caracteristicile speranței? Eu as distinge trei. Prima sună cam asa: speranța este o dorință căreia ii lipsește obiectul ( speranța înseamnă dorință fără bucurie). A doua : speranța este o dorință a cărei împlinire nu depinde de noi. Este ceea ce distinge speranța de voință - speranța înseamnă dorință fără putere. In sfârșit, a treia caracteristică : speranța este o dorință despre care nu știm dacă este sau va fi îndeplinită - speranța este dorință fără cunoaștere. Acest lucru exprimă deopotrivă forța speranței ( care este cu atât mai puternică, cu cât suntem noi mai slabi : de fiecare dată când ne lipsesc plăcerea, puterea sau cunoașterea, speranța este inevitabil acolo ) și slăbiciunea sa ( care nu face altceva decât să o redea pe a noastră : de fiecare dată când apare speranța, plăcerea, voința și cunoașterea dispar). Stoicii aveau dreptate văzând în speranță o "lipsă de cunoaștere" și o "neputință a sufletului", de care e bine să te eliberezi cât mai mult cu putință. Voința valorează mai mult. Cunoașterea valorează mai mult.Dragostea valorează mai mult.[...]"

Cea mai frumoasă istorie a fericirii - Andre Comte-Sponville, Jean Delumeau, Arlette Farge - Editura Art