joi, 28 iulie 2016

Consideratii asupra mărturisirii

Demult apusa filosofie a dreptului roman ( cel care a inspirat dreptul francez care, la rândul său a inspirat dreptul românesc ) avea o cu totul altă apreciere asupra mărturisirii. Cred că aceste considerații ar putea fi utile atât legiuitorilor contemporani cât și procurorilor.
" [...] Si totuși, într-un anumit sens, ținta întregului proces este să genereze mărturisirea, care, încă din dreptul roman, are valoarea unei autocondamnări. Cel care a mărturisit, rostește un adagiu juridic, este deja judecat ( confessus pro iudicato ), iar echivalenta intre mărturisire și autocondamnare este afirmată fără rezerve de unul dintre cei mai de seamă juriști romani: cu alte cuvinte, cine mărturisește se condamnă pe sine ( quodammodo sua sententia damnatur)."
Giorgio Agamben - Nuditatea


Incurajarea contemporana a denunțului, autodenuntului, a delațiunii și a mărturisirii ca metode de scăpare/ salvare par doar niște recunoașteri ale incapacității sistemului juridic de a restabili adevarul și a aduce la lumina adevarul. Călcând în picioare însă principiile de baza la sistemului juridic,

Kafka : "Mărturisirea și minciuna înseamnă același lucru. Pentru a putea mărturisi, mințim."
Cicero : " Mărturisirea este respingătoare si primejdioasă" ( turpis et periculosa)
Proust : " Nu mărturisiți niciodată ." ( N'avouez jamais )

PS : Menționez ca toate opiniile de mai sus ( proprii sau ale unor personalități demne de admirație ) sunt făcute în legătură cu "mărturisirea" în cadrul sistemului justiției / juridic.  


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Unind puncte pe hârtia memoriei.

  Când ești in zona Varna este recomandabil sa vizitezi Balcicul. Un motiv ar fi ca in zona nu ai multe locuri demne de vizita (in afara ora...