Ditrău sau limitele libertății

Sunt anumite subiecte pe care nu doresc să le abordez în timp ce se desfășoară. Îmi este greu (sau doar scârbă) să intru într-o polemică cu bețivul satului ( ajuns „formator de opinie FB”), curva satului ( ajunsa social-media manager) sau politrucul imberb. Muștele par neînsemnate când sunt puține. Fată in fată cu roiul muștelor este preferabil să taci. 

In același timp îmi este greu să îmi ascult gândurile în mijlocul evenimentului. Cred că orice om care gândește trebuie să aibă răbdarea de a se îndepărta temporal de evenimentul comentat. Uneori pentru a-l vedea mai bine, alteori pentru a vedea dacă merită efortul.

Un eveniment care nu îmi dă pace este „cazul Ditrău”. Cazul brutarilor din Sri Lanka ajunși în comuna harghiteană unde au provocat un cutremur social. Nu voi reproduce aici opiniile stângii neo-marxiste ( puteți citi totul online) sau a pseudo-extremei drepte. Fiecare cu opinia si crucea sa. Măcar de ar fi gândit un minut înainte de a-si forma/ formula o opinie.

Întrebările care însă nu îmi dau pace sunt  : există libertatea de autodeterminare a comunității ? Unde se oprește libertatea de autoconducere ? In fond localitățile pot să își aleagă organele de conducere prin vot popular, liber si democratic. Indiferent dacă este votat cârciumarul – hot al comunei, antreprenorul –asfaltator sau „trimisul centrului”, nu văd o opoziție. Libertatea unei comunități de a se autoconduce este garantată si păzită cu strășnicie. Voința părților determină cursul viitor al comunității.
Vox populi, vox Dei.

Nu si acum. Comunitatea harghiteană se decide să nu accepte prezenta imigranților în localitate. Se discută în biserică, se discută cu conducerea primăriei, se ajunge la un consens, se propune un boicot. Boicotul economic fiind încă o metodă legală de a-ti exprima sentimentele. O metodă chiar elegantă.

Lumea pare decisă, există o majoritate care se opune. Decizia a fost luată, votul dat. Bun, prost, irelevant. Si brusc o întreagă cruciadă neagră pare să se pornească pentru anularea unei decizii democratic luate.

Întrebarea rămâne: are o comunitate dreptul la autodeterminare dacă acesta intră în contradicție cu „corectitudinea politică” ?    Are o comunitate dreptul la opinie dacă aceasta opinie este „incorectă politic” ? Are o comunitate libertate la autodeterminare în orice subiect, orice speță, orice situație ? Este voința populară mai presus de fragilele sentimente pișăcioase ale ong-iștilor ? Care dintre drepturile si libertățile civile prevalează în caz de conflict ?

Libertatea de opinie nu are grade de aplicabilitate. Ea există sau nu.

Mici crăpături in soclul ( fals imaginat ca indestructibil) libertăților civile.

Vae victis.