1) Lipsa speciei superioare, adica acelei care, cu o inepuizabila fertilitate si putere, mentine vie increderea in om. ( Sa ne gandim la ceea ce ii datoram lui Napoleon; aproape toate sperantele mai inalte ale acestui secol.)
2) Specia inferioara ( "turma","masa", "societatea") isi pierde modestia, umflandu-si nevoile in valori cosmice si metafizice. In acest fel intreaga existenta se vulgarizeaza; caci, in masura in care masa domina, ea tiranizeaza exceptiile, astfel ca acestea isi pierd credinta in ele insele si devin nihiliste.
Toate incercarile de a imagina tipuri mai elevate esueaza ("romantismul", artistul, filosoful; contrar incercarii lui Carlyle de a le adauga cele mai inalte valori morale).
Ca rezultat: rezistenta fata de tipurile mai elevate.
Decaderea si incertitudinea tuturor tipurilor umane mai elevate. Lupta impotriva geniului ("poezie populara" etc). Mila fata de lumea inferioara si de cei suferinzi ca unitate de masura pentru calitatea sufleteasca.
Inconfundabilul Nietzsche.
Trista realitate confirmata in zilele noastre, a umflarii nevoilor mediocritatii si a distrugerii sistematice a valorilor exceptionale. Trista incapacitate de a genera sisteme meritocrate prin eliminarea, marginalizarea sau excluderea "atipicilor". Trista democratie exagerata care a dus spre o nivelare a individului. Noica ne-ar spune ca ne-am distrus arcasii si facem prea multe sageti. Cioran a dezvaluit ( probabil cel mai bine dintre toti ganditorii moderni si contemporani) disperarea tacuta a umanitatii, a speciei umane, in fata distrugerii constante a varfurilor.
Bricks in walls......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu