Omul masura a toate !

Protagoras, sofistul, crede cu tarie ca toate judecatile de valoare sunt pur subiective. Semnificatia credintelor filosofice ale acestuia afirma ca ceea ce ii pare ca adevarat fiecarui individ este singura realitate a acestuia si lumea reala este diferita pentru fiecare din noi. Atat Anaxagoras ( "lucrurile vor fi pentru voi asa cum presupuneti voi ca sunt") cat si Empedocle si Permenide sunt in total acord cu afirmatia lui Protagoras: "Omul este masura tuturor lucrurilor, a celor care sunt cum si a celor care nu sunt cum ca nu sunt".

Dramatica si dura afirmatie generatoare de curente si discutii aprinse filosofice. In dialogul platonician Theaitetos, Socrate il intreaba pe Protagoras daca a citit propria afirmatie(?). "Am citit-o si inca de multe ori. Si nu spune ceva de genul: asa cum mi se arata fiecare lucru, asa este, dupa mine, iar dupa tine, asa cum ti se arata tie, caci suntem oameni si tu, si eu?" 

Desigur Aristotel are propria interpretare ( pentru a nu fi acuzat de pledoarie mono-valenta redau si textul) in Metafizica: "Protagoras sustinea ca omul este masura tuturor lucrurilor, ceea ce revine la a afirma ca ceea ce i se pare fiecaruia exista in realitate. Daca ar fi asa, ar rezulta ca acelasi lucru este si nu este, ca e rau si bun si ca toate afirmatiile contradictorii sunt deopotriva de adevarate, pentru ca adesea acelasi lucru ii pare frumos unuia, pe cand altuia tocmai dimpotriva. si ceea ce ne apare fiecaruia din noi este masura lucrurilor."

Eu cred cu tarie ca Aristotel se afla intr-o grava eroare si comite o violare a principiului diversitatii si unicitatii individuale dar, reluand teza lui Protagoras, ceea ce lui Aristotel ii pare adevarat trebuie cu necesitate sa fie adevarat pentru acesta. Nu si pentru mine.

Momentul in care anulam afirmatia lui Protagoras deschidem calea spre tiranie si impunerea unei viziuni unice. Istoria consemneaza fluvii de sange generate de aceste idei si de aceasta intransigenta.