Expresia provine dintr-un ritual antic prin care pacatele unei comunitati sau ale unui individ erau "transferate" catre un animal ( in speta un tap) care apoi era gonit in desert ( sau sacrificat) scapand astfel comunitatea de pacate. Ce usor...
Probabil prima atestare a unui astfel de ritual se regaseste in textele arhivelor siriene de la Ebla ( sec. 24 i.E.N). Purificarea era facuta inaintea casatoriei regelui. O capra era imbracata festiv si apoi izgonita in desertul lui "Alini". Ritualul avea o intindere mai mare, acoperind intregul Orient Mijlociu.
In Grecia antica "tapul ispasitor" era un handicapat, un cersetor sau un criminal. Acesta era alungat din cetate ca raspuns la o serie de dezastre sau crize. Alte texte mentioneaza insa omorarea acestora. Ambele variante par realiste mai ales ca in traditia iudaica tapul ispasitor era omorat ( aruncat de pe stanci in prapastie) ca sa previna intoarcerea lui in cetate.
Tapul ispasitor apare insa si in Biblie ( Levetic 16). Ritualul din Ziua anuala a ispasirii (Yom Kipur) implica doi tapi : tragerea la sorti alegea care din ei va fi sacrificat ca jertfa pentru pacat si care va prelua toate pacatele asupra sa si va fi alungat.
Acum stii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu