Elogiul actiunii in vremuri tulburi.

"Acțiunea conservă acel simt al identității pe care reflecția îl destramă. Atunci când suntem activi, avem o anumită materialitate în această lume. Acțiunea ne aduce consolarea pentru inexistenta noastră. Nu este vorba despre visătorul trândav care caută să evadeze din realitate. Este vorba despre toți bărbații și femeile cu picioarele pe pământ, care își găsesc în acțiune refugiul împotriva propriei insignifiante.

Astăzi, a trăi bine înseamnă a profita cat mai mult de avantajele științei și tehnologiei - dar fără să ne lăsam pradă iluziei că ele ne pot face liberi, înțelepți sau chiar raționali. Înseamnă căutarea păcii - dar fără a ne face iluzii în privința unei lumi care a renunțat la război. Înseamnă a iubi libertatea - știind că exista un interval intre anarhie și tiranie."
John Gray

Acțiunea ca eliberatoare a insuportabilitătii gândirii. Focalizarea pe obiect nu pe concept. Finalitate imediată dar, mai ales, tangibilă. In fata ororii, a depresiei, a socului, acțiunea salvează momentul. Nu poate rezolva însă problemele grave. Te "trece peste zi".
Grădinăritul ca expresie a incapacității de finalizare a reflecției. Sau a fricii de a o finaliza, de a duce gândul la capăt.
OCD-ul ca șansă la non-gândire. Să revenim la lucru.