Blestem istoric ?

"[...] Alăturea cu alte împrejurări precum susținerea înscrierii principelui Grigore Sturza între deputați, apoi între candidații la domnie, apoi schimbarea de text în legea promulgată, ea ne va arata, că viata parlamentară era încă la răsăritul ei; că luptele de partid, cu toată natura arzătoare a chestiunilor pipăite, nu aveau încă acel caracter de înverșunare care nu mai caută nici dreptate, nici adevăr, nici formă, nici fond, ci numai interesul grupării sprijinite; că era încă loc pentru înălțarea mintii deasupra interesului momentan, cătându-se numai la acel superior al ideilor atinse; că era încă o doză de idealism în începătornicele lupte parlamentare, pe care timpurile de mai târziu trebuiau să o înlocuiască desăvârșit cu precumpănirea intereselor de partid, dacă nu chiar individuale."

A.D. Xenopol - Istoria Romanilor din Dacia Traiană, Volumul XII - Domnia lui Cuza Vodă 1859-1866  , pagina 30 , partea " întâia "

Viata parlamentară doar la răsăritul ei mai conținea acel idealism care ar trebui să fie intrinsec existentei unui Parlament. Din păcate, și atunci, și acum au câștigat interesele de grup sau ( și mai periculos) cele personale. Parlamentul își ratează scopul și misiunea, discreditând ideea de Republică Parlamentară. O cauza a creșterii curentelor pro-monarhice și dictatoriale. In monarhie însă nu mai putem avea speranțe (monarhul ales de Dumnezeu pentru a conduce ?) iar o dictatură a idealiștilor în perioada Legiunii ne-a arătat cât de fragilă este coloana vertebrală a idealiștilor. Probabil sociologii și filosofii trebuie să revină la masa de scris în imaginarea unei noi forme de guvernământ.
Blestem al istoriei sau pur și simplu un parlament ca oglindă a decăderii morale a populației ? Nu cred în blesteme...