Complementaritate

Oamenii călătoresc pentru a se minuna de înălțimea munților, de valurile uriașe ale mării, de văile lungi ale râurilor, de vasta întindere a oceanului, de mișcarea circulară a stelelor; dar trec unii pe lângă alții fără a se minuna.
Sfântul Augustin

Călătorind, foarte mulți, cei mai mulți,  fug de ceva, de cineva , de Ceilalți. Pierzându-i pe Ceilalți uneori ai impresia (eronată) că te găsești pe tine. Călătorind nu faci decât să fugi , să pui o distanță intre tine și restul. Relaxarea călătoriei provine din absența ( temporară) a obligațiilor către Ei ( inclusiv către societate) și o suspendare a obligațiilor pe care simțim că le avem. Călătoria în afara țării tale, ca fugă supremă de obligațiile morale intrinseci istorice. Călătoria ca alienare supremă. O lașitate plină de soare. O fugă în care nu vrei să ii vezi pe Ceilalți , nici măcar suflet de om necunoscut. Orice față umană aducându-ți aminte de ceea ce fugi.

Invidiindu-i pe cei care nu simt nevoia de a călători căci s-au împăcat cu sine, cu Ceilalți și și-au aliniat existența posibilităților proprii.