Într-o zi, Nastratin Hogea şi prietenii săi au făcut un rămăşag. Hogea
trebuia să stea afară toată noaptea, în luna rece a lui octombrie, fără
să aprindă nici cel mai mic foc. Dacă reuşea să reziste, avea să câştige
o masă îmbelşugată. Dacă, însă, nu putea rezista afară până dimineaţa,
el trebuia să pregătească un ospăţ pe cinste pentru toţi.
După ce şi-a
petrecut câteva ore afară, în noapte, frigul s-a făcut din ce în ce mai
pătrunzător. Când degetele i s-au făcut ca de gheaţă, s-a gândit să se
dea bătut. Chiar atunci a zărit lumina slabă a unei lumânări în
fereastra unei case îndepărtate. Hogea şi-a imaginat că acea plăpândă
flacără era de fapt un foc zdravăn dintr-o sobă şi acest gând l-a făcut
să uite cât de frig îi era.
A doua zi dimineaţa, prietenii l-au întrebat
pe Nastratin Hogea cum s-a descurcat. El le-a istorisit despre micuţa
lumină pe care a văzut-o în depărtare şi despre felul în care aceasta
l-a încălzit, făcându-l să reziste frigului de peste noapte. ”Vederea
acestei micuţe lumânări mi-a ţinut de cald şi datorită ei am rămas afară
până când s-a făcut dimineaţă. “Dacă aşa ai făcut, înseamnă că ai
trişat,” au spus ei. ”Te-ai încălzit la flacăra unei lumânări şi nu
trebuia să ai nici un fel de foc care să îţi alunge frigul. Ai pierdut
rămăşagul! Trebuie să ne dai mâncarea pe care ne-ai promis-o!” Hogea s-a
recunoscut învins şi i-a invitat pe toţi la prânz. Atunci când
prietenii au sosit acasă la Nastratin, nu au văzut nici urmă de-ale
gurii. “Mâncarea este încă la încălzit,” i-a asigurat Hogea. Oaspeţii
şi-au mai petrecut timpul stând la taclale, dar bucatele întârziau să se
arate. După câteva ore, când foamea a început să se facă simţită,
prietenii l-au întrebat pe Nastratin cât mai durează până o să vină
mâncarea. “Veniţi cu mine,” le-a spus Hogea, “şi o să vă arăt.” Au mers
cu toţii până în bucătărie şi au dat peste o oală mare de mâncare sub
care nu ardea un foc zdravăn, ci doar o micuţă flacără a unei
lumânări.“Ce-i asta, Hogea?” au zis supăraţi oaspeţii. ”Cum să poată fi
gătită mâncarea din oala de văpaia slabă a unei lumânări ?”Nastratin
Hogea le-a răspuns: “Dacă lumina slabă a unei lumânări din fereastra
unei case îndepărtate mă poate încălzi, de ce nu ar putea oare să
încălzească şi mâncarea din oala asta?”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Unind puncte pe hârtia memoriei.
Când ești in zona Varna este recomandabil sa vizitezi Balcicul. Un motiv ar fi ca in zona nu ai multe locuri demne de vizita (in afara ora...
-
Dupa cel de-al doilea razboi mondial au aparut si bancuri, oroarea fiind foarte bine combatuta cu un pic de umor si/sau sarcasm. Doi evrei...
-
Acum 72 de ani, pe 24 octombrie, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, 51 de state au fondat Organizația Naţiunilor Unite. Po...
-
Tiranul Dionysios îi dădu să aleagă între trei curtezane; el însă le luă pe toate trei, spunând: „Paris a plătit scump alegerea uneia din t...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu